La virsta de 7 ani, la o intrunire de VBS invatatorul a intrebat daca este cineva care doreste sa-L primeasca pe Domnul Isus ca Salvator. M-am rugat, L-am rugat pe Domnul Isus sa-mi ierte pacatele si sa fie Domnul vietii mele. Cind am terminat sa ma rog, am simtit o mare bucurie, o povara s-a ridicat de pe mine si am avut siguranta ca voi fi in cer cu Domnul Cristos. Am ajuns acasa, si am fost foarte fericit sa spun parintilor mei ca L-am primit pe Domnul Isus ca salvator. Ne-am bucurat si ne-am rugat impreuna.

De-atunci incoace, dorinta mea este sa traiesc pentru slava Lui Dumnezeu si inteleg ca de multe ori nu pot. De-alungul anilor, parintii mi-au adus aminte ca Domnul Isus este in viata mea si ca tot ceea ce fac, vorbesc si felul in care traiesc trebuie sa-i aduca slava Lui Dumnezeu.

De un an incoace, am avut o mare dorinta sa fiu botezat pentru ca am simtit lucrul acesta din partea Duhului Sfint. Vreau sa arat lumii si celor de aproape ca iL iubesc pe Dumnezeu si vreau sa implinesc porunca Lui de a ma boteza. iL slavesc pe Dumnezeu pentru ca m-a ales, ca mi-a deschis inima sa-L cunosc si sa am harul sa-L slujesc. Va rog sa va rugati pentu mine sa ma intaresc si sa-L slujesc pe Dumnezeu toata viata onorindu-L. Doresc sa fiu o lumina pentru cei din jurul meu si sa-i aduc onoare si slave Lui Dumnezeu. Doresc sa impartasesc un verset din Exod 15:2 “Domnul este tăria mea şi temeiul cîntărilor mele de laudă: El m'a salvat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda.”

Kristen Bușan

Numele meu este Kristen Busan si am 15 ani.  Sunt foarte fericita si binecuvintata sa ma fi nascut intr-o familie crestina. In anii in care am crescut, am fost invatata ca Domnul Isus iubeste  toti oamenii si ca El a murit pentru pacatele noastre ale tuturor. Am invatat ca toti suntem pacatosi si ca atunci cand ne recunoastem starea si ne pocaim, Dumnezeu ne iarta. Nu am inteles pe deplin ce a insemnat pocainta, si de multe ori cind pacatuiam, nu eram afectata inlauntrul meu.

Am participat la programele Awana, la clasele de scoala duminecala si la inchinare si partasie cu intreaga biserica. Aici in biserica, am fost inconjurata de copii ai lui Dumnezeu, care au fost un bun exemplu pentru mine. In scoala, credinta mea a fost testata de colegi care nu l-au cunoscut pe Dumnezeu. Am dorit dintotdeauna sa spun prietenilor si colegilor mei despre Dumnezeu, dar inainte  sa fi putut face acest lucru, eu insumi trebuia sa ma predau Lui.

In timpul conferintei misionare pentru tineret din anul acesta, m-am hotarit sa-mi predau viata Domnului. Imi amintesc ca am cintat impreuna cu grupul de tineri si in timpul acesta de partasie impreuna, am observat dragostea lor pentru Domnul. Atunci a fost momentul cind mi-am spus mie insumi ca nu mai vreau sa traiesc fara Dumnezeu. Am dorit atunci sa-mi cladesc o relatie puternica  cu Domnul. Dupa ce m-am rugat in aceea seara si mi-am predat viata Domnului Isus, am simtit o usurare in fiinta mea, am simtit ca am scapat de o greutate care ma apasa. M-am simtit eliberata sa stiu ca Dumnezeu este in controlul vietii mele si ca El este cel care ma va proteja pentru restul vietii.

Dupa ce mi-am predat viata Domnului Isus, am inceput sa comunic cu El mai mult si sa simt o bucurie deosebita sa merg la biserica si sa-l laud pe El. Mi-am cladit o relatie mai puternica cu parintii mei si am impartasit cu ei mai mult despre credinta mea. Imi place sa fiu inconjurata de prietenii mei de aceiasi credinta, cu care pot impartasi impreuna liber si deschis lucruri despre Dumnezeu si credinta noastra. Am spus deja unor preteni de-ai mei despre Domnul Isus si incerc sa fiu un exemplu bun pentru ei.  Voi fi atenta sa nu ma asociez cu oameni care m-ar putea influenta in mod negativ si nu imi va fi teama sa spun deslusit ceea ce cred. Imi pun toata increderea in Dumnezeu si il rog pe El sa-mi dea calauzirea Lui in fiecare zi.

Vreau sa ma botez  urmind exemplul Domnului Isus,  si asfel sa marturisesc public ca l-am primit pe Domnul in viata mea ca Domn si Mintuitor. Doresc acum sa termin marturia mea cu un verset din Evangelia lui Marcu 16:16, care spune asa: “Cine va crede si se va boteza va fi mintuit, dar cine nu va crede, va fi osindit”. Vreau sa multumesc celor care s-au rugat pentru mine si va rog sa continuati sa va rugati pentru noi toti ca Domnul sa ne creasca in credinta si sa ne pazeasca pe cale. Amin.

Andrea Rada 

Pace. Ma numesc Andrea Natalie Ratsa. Am fost binecuvantata sa cresc intr-o familie de credinciosi.

Parintii sunt  credinciosi si am crescut in aceasta biserica de cand ma stiu. In aceasta biserica Romana am crescut impreuna cu prietenii mei apropiati. De asemenea am fost binecuvantata sa invat intr-o scoala crestina  despre Dumnezeu ,  Cuvantul Sau si dragostea Sa.

Mi-am daruit viata Domnului Isus de la o varsta foarte tanara. La varsta de 4 ani vizionam un film  animat despre suferintele Domnului cu tatal meu. Il crucificau pe Dl Isus si nu  intelegeam de ce, pentru ca era un om nevinovat. Atunci tatal meu mi-a explicat de ce D-l Isus a trebuit sa moara pentru noi si m-a intrebat daca si eu vreau sa-l accept pe D-l Isus in inima mea.  Am spus da si atunci  m-am rugat cu tatal meu si am devenit Crestina. Peste ani, crescand am inceput sa inteleg mai mult despre D-l Isus  si ce a facut El pentru mine si mi-am rededicat viata Lui.

Dar pentru ca  am crescut intr-o ambianta crestina si in biserica am inceput sa am o anumita rutina. Am crezut ca daca ma imbrac bine, cant si stau cuminte in biserica asta e de ajuns. Cu cat ma apropiam mai mult de Dumnezeu am inteles ca sa fii crestin inseamna mai mult decat sa mergi la biserica si sa joci un rol de crestin. M-am vazut pierduta si nu vroiam sa fiu in situatia aceea.  Ajunsesem sa ma departez de Dumnezeu de fapt. Cred ca Dumnezeu a pus   oameni si experiente in viata mea sa ma trezeasca sis a-mi arate ca El este singurul in care sa ma incred si pe care sa ma bazez.

Unul dintre versetele mele preferate este la Proverbe 16:3. Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului si iti vor izbuti planurile”.

Odata ce am realizat ca Dumnezeu vrea sa-mi atraga atentia am inceput sa ma rog si sa vorbesc mai mult cu El decat inainte. Desii ma simteam mai aproape de Dumnezeu imi lipsea ceva dar nu stiam ce pana cand am fost la botezul de la Betel din anul acesta. Dupa ce am ascultat marturia candidatilor am inteles ca Dumnezeu ma cheama sa ma botez, si asta era ce-mi lipsea.

N-am fost niciodata pregatita de botez pana acum. Botezul este o decizie importanta  si sunt bucuroasa sa vad cum Dumnezeu va lucra in viata mea.  Stiu ca in urmatoarele luni credinta mea va fi incercata mult decat oricand. Ma rog ca schimbarea din viata mea sa fie vazuta in faptele mele in fata multor oameni.

Vreau sa multumesc  tuturor celor care m-au sustinut si au stat langa mine. Vreau sa inchei cu un verset despre curaj. Iosua 1:9.  “ Intareste-te si imbarbateaza-te. Nu te inspaimanta si nu te ingrozi, caci Domnul Dumnezeul tau este cu tine in tot ce vei face.” Amin

 Andrea Căpățînă

Pace, Ma numesc  Andrea Capatina si mam nascut pe data de 26 Martie, 1994. M-am nascut intr-o familie Crestina, si intruna am auzit de Domnul Isus si iubirea Lui pentru noi. Crescand am fost foarte binecuvantata sa am exemple bune in jurul meu. In primul rind , parintii mei care au fost, si sunt un bun exemplu  pentru mine. Cand am avut intrebari despre ce-am citit in Biblie sau or ce alta intrebare, ei au fost acolo si mi-au dat raspuns. Prin actunile lor si participarea lor in biserica, intotdeauna ei au pus servirea Domnului pe primul loc.   Am avut si pe matusa mea, Eta Cioruta, care de mica m-a invatat Psalmul 23 si Rugaciunea Tatal Nostru.   Tin minte cum dimineata  statea in camera noastra, si in genunchi, sa ruga pentru toti! Cei care au fost in biserica pe nume, bolnavi, familii, prietenii mei, si pentru mine si fratii mei. Multe ma invatat si intruna mi-a aratat ce inseamna sa fiu un copil al Domnului.

Prima experienta in care am simtit chemarea lui Dumnezeu in inima mea a fost cand eram mai mica si m-am uitat cu intreaga familie la filmul “Left Behind” care a fost despre re-venirea Domnului Isus pe pamint.

Dupa acest film,  n-am mai putut dormi gandind ca as putea  sa fiu lasata aici pe pamant. Am stiut ca mama si tata nu ar putea sa faca nimic sa ma ajute. Mam speriat foarte tare si intruna mam rugat Domnului sa vina in inima mea si in curand I-am spus ca vreau sa-L urmez toata viata mea.  Mama in fiecare seara se ruga cu mine. Am mai crescut si am realizat faptul ca si eu am facut pacate si trebuie sa ma pocaiesc de ele.  Apoi am invatat din prediciile pe care le-am auzit in biserica ca Domnul Isus este singura cale la Tatal si ca prin El putem primi mantuirea. Versetul din Ioan 5:24 ne  spune ca,

“Adevarat, adevarat va spun ca cine asculta cuvintele Mele si crede in Cel ce M-a trimis are viata vesnica si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata.”

Noi ca si copii ai lui Dumnezeu nu putem traii viata noastra in frica, ci trebuie sa fim siguri de mantuire, bazati  pe Cuvintul Bibliei. Am realizat ca fara Domnul viata nu are sens. Am inceput sa citesc Biblia impreuna cu tata si apoi discutam ce-am citit. Am  invatat foarte  mult de la el. Nu de mult citeam Noul Testament cu tata si am ajuns la Apocalipsa.  Asa m-a uimit ce spune Cuvintul Domnului si m-a facut sa  ma gandesc. De ce nu sint hotarita.  Domnul v-a veni in curind.   Nu trebuie sa mai amin in hotarirea mea si vreau sa urmez voia Domnului Isus pentru mine.    I-am spus lui tata si m-am decis sa-i spun Fr Tiplea ca vreau sa ma botez.   In aceiasi duminica, Fr. Tiplea  a anutat ca incepe catecheza.  M-am bucurat cum a lucrat Domnul  si vreau sa-I multumesc si sa traiesc o viata care sa-I aduca cinste si bucurie.

Vreau sa inchei cu Versetul meu favorit pe care l-am invatat de mica. Psalmul 121

“Imi ridic ochii spre munti... De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul imi vine de la Domnul, care a facut cerurile si pamantul. Da, El nu va ingadui sa ti se clatine piciorul; Cel ce te pazeste nu va dormita. Iata ca nu dormiteaza, nici nu doarme Cel ce pazeste pe Israel. Domnul este pazitorul tau, Domnul este umbra ta pe mana ta cea dreapta. De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea. Domnul te va pazi la plecare si la venire, de acum si pana in veac.” 

Mary Rădoi 

Numele meu este Mary Rădoi. De când mă știu, am mers la biserică și am învățat despre Isus, pentru că am crescut întro familie de credincioși. Îmi aduc aminte că pe când eram foarte mică am văzut un film desen animat despre Isus și cum El a murit pentru mine. Îmi aduc aminte că m-am dus în camera mea, m-am pus pe genunchi și m-am rugat ca Domnul Isus să intre în viața mea. Pentru că am fost așa mică, nu am înțeles atunci importanța acelei decizii. Nu am făcut păcate mari, scandaloase, dar am început să uit de Biblie, rugăciune, și mintea mea nu era preocupată cu Isus, în afară de duminică. Și duminica știam că trebuie să apar ca o fată cuminte și serioasă. Am activat în corul copiilor și am memorat versete la Școala duminicală. Duminca era și o zi când mă întâlneam cu prietenele mele, și eram atât de preocupată cu alte lucruri că nu simțeam când Biserica se termina. Am început să mă îndepart de Dumnezeu, dar odată ce am început școala medie xewștină, am început să învăț mai mult despre Hristos și am început să înțeleg Biblia, și chiar am început să fiu interesată.  

În clasa 7-a școala mea a avut o săptămână în care trezirea spirituală a fost subiectul central. În această săptămână de trezire spirituală fiecare zi era împățită în două: prima jumătate aveam școală iar a doua jumătate cântam și ascultam mărturiile celor care au fost schimbați de puterea lui Dumnezeu. În timpul acestei săptămâni, ceva s-a schimbat în mine. Mi-am dat seama că L-am ignorat pe Dumnezeu și că am mare nevoie de El. Mi-am dat seama că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu prin faptul că viața mea nu a fost dedicată în întregime Lui. Săptămâna aceea mi-am rededicat viața lui Dumnezeu și L-am rugat pe Domnul să mă ierte pentru inima mea împărțită. După acest eveniment, viața mea s-a schimbat mult. Am început să citesc Biblia din nou cu plăcere și am început o viață de rugăciune normală.

Eram bucuroasă să fiu la închinare cu Biserica înconjurat de prezența lui Dumnezeu. Așteptam cu nerăbdare ziua de vineri cînd aveam ora de capelă la noi la școală. Așteptam cu nerăbdare să vin duminica la închinare împreună cu Biserica și să învăț mai mult despre Dumnezeu la școala duminicală și la serviciul din biserică. Domnul mi-a dat o dorință arzătoare să-L cunosc pe El și am putut să-L caut prin Cuvântul Lui. Atât de mult am fost cuprinsă de dorința aceasta de a-L cunoaște pe Dumnezeu încât am citit toată Biblia într-un an. Atunci aveam doar 15 ani. În sfârșit, aveam bucurie în viața mea și am fost fericită de acest nou început cu Domnul. Dumnezeu este atât de minunat; El a lucrat în viața mea shimbându-mă în fiecare zi în asemănarea Domnului Isus. Cu cât petrec mai mult timp cu Domnul, cu atât mai mult realizez cât de măreață este dragostea Lui, harul Lui, și cât de mult nu merit toate acestea. De aceea îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că L-a trimis pe singurul lui Fiu ca să moară pentru păcatele mele, deși eu nu am meritat.  

Unul din versetele care m-a ajutat mult în schimbarea mea și pe care l-am auzit foarte des este Ioan 14:6 unde Domnul Isus spune: ”Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl, decât prin Mine.” Acest verset m-a trezit ca dintr-un somn și m-a ajutat să înțeleg că nu ajunge doar să fii bun ca să ajungi în cer, ci ca să ajungi în cer ai nevoie de Isus. Astăzi doresc să fiu botezată în ascultare de Scripturi care spun: "Pocăiţi-vă", le-a zis Petru, "şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre;”

Doresc să mulțumesc tuturor celor care mau ajutat în umblarea mea cu DUmnezeu: familiei mele, prietenelor mele, și fraților și surorilor din biserică. În mod special, vreau să mulțumesc părinților mei care m-au pus într-o școală creștină, m-au crescut în biserică, și m-au adus la AWANA ca să pot învăța mai mult despre Isus. Vă rog să continuați să vă rugați pentru mine ca să devin tot mai mult ca și Hristos. Amin